Anotimpul lui Bacovia

Toamna-cea mai misterioasă dintre anotimpuri îmi readuce aminte glasul cald a lui I.Teodorovici ,poeziile lui Bacovia,romanele J.K.Rowling,foșnetul frunzelor ,zgomotul vîntului ce pătrunde printre geam,gustul ceaiului cu lămîie,eșarfe colorate,obrajii rumeni,apusuri aurii...

Toamna mea are chip de poezie-

Se uita în zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plânge,
Si-arunca frunzisu-n oras.

                        

 Toamna este un prilej de reuniune,nu întîmplător acest anotimp este consacrat tradițiilor seculare (hramuri,nunți..) chiar și părinții mei și-au unit destinele în acest anotimp misterios.
Toamna nu cere singurătate ,ea cere unire pentru a suporta timpurile reci ce se așteaptă,ea cere oamenii dragi alături :la o ceașcă de cafea ,la o vorbă dulce .Atunci cînd aveți o umbrelă,să o împărțiți cu cineva ,atunci cînd serviți un ceai -serviți-l cu cineva , atunci cînd vă e frig și vă acoperiți cu plapuma -împătrășiți-o cu cineva. Toamna cere dragoste.

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;                
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează


Toamna la sigur e o femeie,capricioasă alteori sumbră uneori zîmbăreață,ea știe să mîngîie să fie o adevărată gospodină și tot ea e severă ,dură,nemiloasă.
Toamna e o femeie - e cea mai fidelă amantă! Plini de griji și rutină hoinărim nopțile reci cu gîndul la ea,la amintirile ce ne leagă,ne bem cafeaua cu ea dimineața și din nou o uităm ,abia noaptea ne ademenește iară..

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

De ce iubim toamna?


Pentru spontanietate
Pentru culori
Pentru căldura sufletească
Pentru stări melancolice
Pentru alinare
Pentru ploile ce ne ascund din dureri
Pentru liniște
Pentru zgomot
Pentru viață
Pentru moartea solemnă și frumoasă

Și totuși vine toamna și eu o strig și o îngîn
Și totuși vine toamna..
Și noi suntem bătrîni ..

                                                 

Pustiu adânc... şi-ncepe a-nnopta,
Şi-aud gemând amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha..                                                                            George Bacovia