Odessa
190 de km, 4 ore, 240 de minute până la fericire. Odessa sau Nikonion, așa se numea aceast orășel, fostă colonie grecească în antichitate, a cărei legende, astăzi încă vii, te cuceresc din prima ( apropo, denumirea orașului Odessos vine de la ”Odiseu”, iar ulterior a fost feminizat la cerința Reginei Ecaterina II).
Dacă îți dorești o mică Grecie, Odessa e locul potrivit și cel mai apropiat ( și accesibil) de vizitat. Fiind un oraș cu o istorie foarte bogată, se găsesc distracții mai ales pentru iubitorii de istorie, oriunde ai întoarce găsești câte un monument istoric, care fie că înfățișează un eveniment sau personalități proeminente..Cele mai masive și care mi s-au întipărit mai bine sunt cele dedicate fondatorilor orașului ( Ecaterina cea Mare, Jose de Ribas, Poteomkin, Leonid Utiosov).
Orașul are o atmosferă foarte plăcută, calmă, ce se datorează orășenilor deosebit de ospitalieri, am simțit o diferență uriașă între germani și ucraineni care erau gata să-ți caute locația și prin hărți și prin navigator doar ca să te ajute. Nu știu dacă e doar cazul nostru, însă mereu ne întrebau de unde venim și când aflau că din Moldova aveau un zâmbet și mai larg, ne făceau des reduceri, ne întrebau de situația din țară și primeam complimente că fetele noastre sunt cele mai frumoase (bineînțeles).
Cu așa atmosferă orice vacanță ”merge ca pe unt”, mai ales dacă la câțiva pași ai marea la picioare.
Deși ne aflăm tot în spațiul Ucrainean, aproape că nu sunt urme de sovietizare aici, deopotrivă predomină un aer țarist, iar plimbânu-te pe bulevarde și mai ales pe pietonala Deribasovskaya care prin locația sa ( în spatele soborului) îți reamintește de pietonala noastră de pe str. E. Doga, îți pare că după colț îl poți întâlni pe Pușkin ( care a locuit aici o perioadă, în timpul exilului) sau chiar pe Ecaterina Cea Mare dând ordine în plină zi slujnicilor săi.
Nu am putut să evităm Muzeul Literaturii din Odessa care ne-a făcut cunoștință cu oameni profesioniști în domeniu, aflând o mulțime de chestii interesante despre societatea literară din Odessa. Fiecare sală corespunde unui anumit timp al istoriei și respectiv fiecare sală are scriitorii săi. Recunosc că despre scriitorii ucraineni știam foarte puțin (crezându-l pe Gogol rus, am fost suprinsă că de fapt e ucrainean), așa că informația a fost bine-venită și de acum înainte mai pot număra printre scriitorii ucraineni și pe I.Franko și pe Taras Șevcenco și Lesia Ukrainka.
Un ”must see” este cu siguranță delfinariul ”Nemo” de pe plaja Lanjeron. A fost pentru prima oară când am văzut delfini, mi-a plăcut nespus de mult prezentarea care alocuri era foarte sentimentală ( mai exact partea când cupluri de delfini dansează sub un cântec lent).
În decursul celor 7 zile petrecute aici Marea Neagră și-a tot schimbat dispoziția zi de zi, ( și marea e o femeie) ba era zbuciumată, lovind cu poalele rochiei sale malurile, ba era calmă și primitor ne invita să o descoperim, însă, indiferent de dispoziția sa, ea nu înceta să ne ademenească în mrejele sale care ascund tot felul de legende și taine a căror vechime numără timpurile când prin spuma mărilor se nășteau zeități, printre care și zeița frumuseții - Afrodita.
Muzeul literaturii
Monumentul cu cel mai renumit și des auzit titlu ”Odessa mama”
Zări albastre, mare, soare și nisip
Dacă îți dorești o mică Grecie, Odessa e locul potrivit și cel mai apropiat ( și accesibil) de vizitat. Fiind un oraș cu o istorie foarte bogată, se găsesc distracții mai ales pentru iubitorii de istorie, oriunde ai întoarce găsești câte un monument istoric, care fie că înfățișează un eveniment sau personalități proeminente..Cele mai masive și care mi s-au întipărit mai bine sunt cele dedicate fondatorilor orașului ( Ecaterina cea Mare, Jose de Ribas, Poteomkin, Leonid Utiosov).
Orașul are o atmosferă foarte plăcută, calmă, ce se datorează orășenilor deosebit de ospitalieri, am simțit o diferență uriașă între germani și ucraineni care erau gata să-ți caute locația și prin hărți și prin navigator doar ca să te ajute. Nu știu dacă e doar cazul nostru, însă mereu ne întrebau de unde venim și când aflau că din Moldova aveau un zâmbet și mai larg, ne făceau des reduceri, ne întrebau de situația din țară și primeam complimente că fetele noastre sunt cele mai frumoase (bineînțeles).
Cu așa atmosferă orice vacanță ”merge ca pe unt”, mai ales dacă la câțiva pași ai marea la picioare.
Deși ne aflăm tot în spațiul Ucrainean, aproape că nu sunt urme de sovietizare aici, deopotrivă predomină un aer țarist, iar plimbânu-te pe bulevarde și mai ales pe pietonala Deribasovskaya care prin locația sa ( în spatele soborului) îți reamintește de pietonala noastră de pe str. E. Doga, îți pare că după colț îl poți întâlni pe Pușkin ( care a locuit aici o perioadă, în timpul exilului) sau chiar pe Ecaterina Cea Mare dând ordine în plină zi slujnicilor săi.
Nu am putut să evităm Muzeul Literaturii din Odessa care ne-a făcut cunoștință cu oameni profesioniști în domeniu, aflând o mulțime de chestii interesante despre societatea literară din Odessa. Fiecare sală corespunde unui anumit timp al istoriei și respectiv fiecare sală are scriitorii săi. Recunosc că despre scriitorii ucraineni știam foarte puțin (crezându-l pe Gogol rus, am fost suprinsă că de fapt e ucrainean), așa că informația a fost bine-venită și de acum înainte mai pot număra printre scriitorii ucraineni și pe I.Franko și pe Taras Șevcenco și Lesia Ukrainka.
Un ”must see” este cu siguranță delfinariul ”Nemo” de pe plaja Lanjeron. A fost pentru prima oară când am văzut delfini, mi-a plăcut nespus de mult prezentarea care alocuri era foarte sentimentală ( mai exact partea când cupluri de delfini dansează sub un cântec lent).
În decursul celor 7 zile petrecute aici Marea Neagră și-a tot schimbat dispoziția zi de zi, ( și marea e o femeie) ba era zbuciumată, lovind cu poalele rochiei sale malurile, ba era calmă și primitor ne invita să o descoperim, însă, indiferent de dispoziția sa, ea nu înceta să ne ademenească în mrejele sale care ascund tot felul de legende și taine a căror vechime numără timpurile când prin spuma mărilor se nășteau zeități, printre care și zeița frumuseții - Afrodita.
Zări albastre, mare, soare și nisip
Comentarii
Trimiteți un comentariu